Schimbarea
În valu-acestei lumi profane
Când mă aflam de el purtat,
Mă avântam înspre capcane
Momeli prea fine, de gustat.
Dar într-o zi, mi-a strălucit
Cuvântul, ca faru-n noapte,
Din largul lumii m-am oprit
Ascultând la sfinte şoapte.
Atunci am priceput menirea
Şi sensul ce-l am pe pământ,
Şi m-am vazut lângă Iubirea
Jertfită sus, pe-altarul Sfânt.
Şi-am înţeles că am un rost
Isuse Doamne -n astă viaţă,
Căci pentru mine Tu ai fost
Luceafăr sfânt de dimineaţă!
Aşa am început schimbarea
La nivelul minţii, în caracter,
Îndreptându-mi, orientarea
În planuri noi, ce duc la cer.
Şi-n spaţiul cruntei disperări
A străbătut clar speranţa vie,
Prin multe scumpe-asigurări
Că-am să trăiesc, o veşnicie.
Flavius Laurian Duverna
07 martie 2011
Scri bine dar mai trebuie sa lucri la pasul metric si nu da in toate la fel, iar la ultima strofa ultimul rand cum se pronunta ca-am daca sunt legate cu linie? Trebuia, dupa mine :c-am ,,,, dar si asa sunt 9 silabe si in alte strofe 8 silabe.
Am gasit de bine sa spun ca noi suntem frati si totul ce tine de perfectiune pentru Domnul e spre slava Lui
Cuvântul ,, că-am ", dacă este legat prin liniuţa de unire, se pronunţă cu accentul uşor pe litera ,,ă". Forma aceasta de a scrie este adoptată şi de alţi poeţi. Vă dau un exemplu din poezia ,, Acela sau actorul " , de Daniel Chirileanu : ,, N-am auzit că-ai fi cântat..." De regulă, în gramatica limbii române, când se întâlnesc două vocale, la sfârşitul unui cuvânt şi la începutul altuia, se suprima prima, şi se pune liniuţa de unire, formându-se astfel un cuvânt. Aşa se procedează în prima fază! Dacă se păstrează amândouă vocalele, ca în exemplul citat, formându-se un cuvânt, atunci accentul uşor
se pune pe prima vocală, dacă pronunţia metrică a versului cere. Mulţumesc pentru intervenţie, şi Domnul să ne ajute ca tot ceeace facem în domeniul poeziei, să facem cât mai bine şi cât mai frumos!